Ramurile de salcie - ramurile credintei noastre
In traditia Bisericii, sarbatoarea Duminicii Floriilor este marcata prin aducerea de ramuri de salcie la biserica spre a fi binecuvantate si sfintite de catre preot si impartite credinciosilor, care le duc la casele lor si le pastreaza la icoane.
- Data :26 Aprilie 2013
- Publicat in : Stiri
In traditia Bisericii, sarbatoarea Duminicii Floriilor este marcata prin aducerea de ramuri de salcie la biserica spre a fi binecuvantate si sfintite de catre preot si impartite credinciosilor, care le duc la casele lor si le pastreaza la icoane.
Randuiala este plina de inteles duhovnicesc. Dintre toti copacii, singura salcia, copac smerit, fara flori frumoase, fara fructe si cu un lemn putin cautat, de data aceasta a luat-o inaintea copacilor falnici, frumosi si pretuiti si s-a grabit in smerenia ei sa-si impodobeasca ramurile cu matisorii aurii si sa le ofere Bisericii pentru Intampinarea Domnului iubitor. Ofranda este primita cu dragoste, ramurile de salcie sunt binecuvantate si sfintite, iar poporul le tine in mana la sfintele slujbe, ca un semn de biruinta. Caci la Florii, firea prinsa de amorteala iernii, incepe sa se trezeasca la viata. Matisorii sunt semne ca deja viata si-a reluat mersul, ca a biruit moartea iernii.
Insa, purtam in maini ramuri de salcie si flori si pentru ca s-au incheiat cele 40 de zile de post in care am adunat in suflet florile credintei cultivate prin post si rugaciune. Florile pe care le purtam in mana in Duminica Floriilor reprezinta, deci, florile virtutilor adunate in timpul postului: lumina rugaciunii, smerenia postirii, bunatatea inimii milostive si darnice, curatia mintii dobandita prin pocainta, sfintirea sufletului si trupului dobandita prin spovedanie si prin impartasire mai deasa, pe scurt florile iubirii sfinte fata de Dumnezeu si fata de semeni.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca si noi, care purtam in maini ramuri de salcie (intrucat salcia se arata a fi cel mai smerit dintre copaci, deoarece isi pleaca permanent inaintea Domnului crengile sale), sa ne smerim si sa primim cu evlavie pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care intra acum nu numai in Ierusalimul pamantesc, ca odinioara, ci si in sufletul nostru si in casa noastra, daca Il primim cu multa credinta, spre bucuria Lui si mantuirea noastra. Amin!