Vindecarea slugii sutasului

5. Pe cand intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L,

6. Si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit.

7. Si i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca.

8. Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.

9. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face.

10. Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta.

11. Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor.

12. Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.

13. Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut. Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela. Matei 8, 5-13

Evanghelia duminicii a patra dupa Rusalii ne relateaza cum Mantuitorul Iisus Hristos a vindecat in Capernaum sluga unui sutas. Aceasta minune este plina de intelesuri duhovnicesti.

In primul rand, Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa arate ucenicilor Sai ca si alte popoare decat cel evreu pot avea credinta puternica. De asemenea, minunea savarsita de Mantuitorul Hristos cu sluga sutasului descopera iubirea Sa fata de oamenii in suferinta, iar credinta poate rodi in orice om cand El, Hristos Dumnezeu-Omul, vine printre oameni si-i cheama la mantuire.

Sutasul despre care aminteste pericopa evanghelica facea parte din trupele de ocupatie a Tarii Sfinte. Sutasul (centurionul) roman era politeist, deoarece romanii se inchinau la mai multi zei, nu Dumnezeului Cel adevarat. Totusi, printre ei s-au gasit si oameni receptivi, deschisi pentru a primi invatatura Mantuitorului Iisus Hristos.

Sutasul din Evanghelia acestei duminici reprezinta multimea popoarelor care vor veni la Hristos, care vor crede in El si se vor mantui prin El. De aceea, Mantuitorul Hristos spune ca „multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor“ (Matei 8, 11), iar fiii imparatiei vor fi lasati afara, referindu-se la cei care, desi se considerau popor ales, nu L-au primit pe El ca fiind Mesia.

Orice fiinta umana are valoare unica si atunci cand nu mai poate fi eficienta social

Evanghelia care se citeste in aceasta duminica la Sfanta Liturghie contine multe invataturi ce ni se ofera noua, crestinilor, spre zidire duhovniceasca. Mantuitorul Iisus Hristos scoate in evidenta mai multe virtuti ale acestui sutas de neam pagan. In primul rand, el este bun la suflet si milostiv. Desi este stapan peste o suta de soldati si poate schimba oricand pe unul cu un altul, totusi el se arata preocupat de servitorul sau bolnav si il roaga pe Mantuitorul sa-l vindece. Prin cateva cuvinte, se face vocea celui care nu mai are voce si exprima suferinta celui care nu mai poate exprima direct Mantuitorului Iisus Hristos suferinta sa. Se vede aici ceva neobisnuit in acele timpuri, adica un ofiter roman ce acorda multa atentie unui servitor neinsemnat, care, dupa cutuma vremii, ar fi putut fi tratat ca un obiect oarecare si schimbat cu un altul. Asadar, centurionul roman din Evanghelie este un om bun la suflet, un om milos, un om care compatimeste pe cel suferind, adica patimeste impreuna cu el, sufera impreuna cu el. Iar aceasta bunatate milostiva a lui se arata prin faptul ca iubirea frateasca, profund umana, fata de servitor, ii da curaj sa mearga la Mantuitorul Iisus Hristos, despre Care a auzit ca a vindecat o multime de bolnavi.

Remarcam, asadar, iubirea de oameni, bunatatea milostiva a unui sutas roman fata de servitorul lui, aratandu-ne ca, dincolo de ranguri, de functii in societate, ceea ce conteaza in primul rand este demnitatea umana, valoarea unica a fiecarui om in fata lui Dumnezeu si in fata oamenilor. Fiecare fiinta umana are valoare, chiar si atunci cand nu mai poate fi eficienta social, cand nu mai este productiva, cand nu mai este activa si cand trece prin suferinta multa. Deci, pe langa faptul ca este un om bun, sutasul este si un om sensibil, patimind sau suferind impreuna cu cel care sufera.

Sutasul cunoaste puterea mobilizatoare a cuvantului

In fata bolii de care suferea servitorul sau, sutasul nu poate face nimic. El nu este medic si nu are capacitatea sa schimbe starea de sanatate a servitorului sau. Dar Mantuitorul Iisus Hristos, vazand bunatatea milostiva a unui stapan fata de sluga sa, ii spune: „Voi veni si il voi vindeca“, raspunzand astfel cu bunatate bunatatii sutasului. Insa, cand sutasul aude ca Mantuitorul Iisus Hristos are intentia sa vina in locuinta lui, indata raspunde: „Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu“. In primul rand, sutasul roman stia ca orice evreu care intra in casa unui pagan urma sa suporte dezaprobarea si critica celorlalti evrei, intrucat romanii, fiind pagani, erau considerati nedemni de a fi vizitati. Evreii dispretuiau pe membrii administratiei romane instalate in tara lor, pentru ca erau exponentii Cezarului Romei, cotropitorul Tarii Sfinte. Asadar, voind sa-L protejeze pe Mantuitorul Iisus Hristos de oprobriul public, de eventuale critici din partea conationalilor Sai evrei, dar si pentru ca socotea ca el nu merita o cinste atat de mare ca Iisus sa intre in casa lui, sutasul a spus: „Doamne, eu nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu“.

Evanghelia ne dezvaluie, asadar, ca, pe langa marea virtute a bunatatii sufletesti, a compasiunii, a milei, a iubirii milostive fata de servitorul sau bolnav, acest sutas are si o alta mare virtute, si anume smerenia.

Desi era comandant peste o suta de soldati, desi reprezenta puterea romana stapanitoare in Tara Sfanta, sutasul se smereste si spune: „Nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea“. Apoi el motiveaza, zicand: „Si eu sunt om sub stapanirea altora“, adica sunt subordonat cuiva mai mare, „si am sub mine ostasi, si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face“. Pe baza acestei experiente, a cuvantului mobilizator, care pune in miscare persoane - „«du-te» si se duce, «vino» si vine“ -, sutasul, prin analogie, vrea sa-i spuna lui Iisus: Tu, Care esti stapan peste sanatatea oamenilor, pentru ca esti vindecator, pentru ca ai vindecat o multime de oameni, poti lucra de la distanta, doar cu cuvantul, iar sluga mea se va vindeca.

Sutasul cunoaste puterea mobilizatoare a cuvantului sau asupra supusilor, dar, in acelasi timp, recunoaste ca el nu are putere vindecatoare asupra trupului. Daca trupul este bolnav si paralizat, cuvantul omenesc, oricata autoritate ar avea, nu poate schimba starea de sanatate a trupului. Cuvantul sutasului poate fi eficient si mobilizator doar atunci cand ostasul caruia i se adreseaza este sanatos. Cand boala face pe soldat neputincios, cuvantul sutasului nu-l mai mobilizeaza din punct de vedere fizic. De aceea, sutasul ii cere Mantuitorului cuvant vindecator. Prin aceasta, indirect, sutasul marturiseste ca Iisus nu este un om obisnuit, ca toti oamenii, ci El are o putere neobisnuita, El are un cuvant mai puternic decat un cuvant mobilizator al stapanului fata de servitor. Iisus are un cuvant sau este, de fapt, Cuvantul-Persoana Care poate schimba starile sufletesti si trupesti, poate ridica pe om de la boala la sanatate, de la imobilitate la miscare, de la neputinta la puterea de a face o lucrare.

Vazand acest mod de a gandi al sutasului, care era si o forma de marturisire a puterii Sale dumnezeiesti, Mantuitorul Iisus Hristos spune: „La nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta“.

Bucuria vindecarii

Sutasul pagan a uitat de paganitatea sa, pentru ca era nefolositoare, ineficienta, si s-a apropiat de Hristos Mantuitorul, marturisind credinta sa in puterea Lui vindecatoare. In limba greaca a Noului Testament, Mantuitor (soter) insemneaza si vindecator. Mantuitorul Iisus Hristos, constatand ca sutasul pagan recunoaste in El puterea vindecatoare a lui Dumnezeu, vazand bunatatea si smerenia lui, scoate in evidenta o a treia mare virtute a sutasului, si anume credinta sa puternica in puterea lui Dumnezeu lucratoare in Iisus Hristos. Indirect, acest sutas a marturisit dumnezeirea Mantuitorului Iisus Hristos, Care daruieste sanatate, daruieste viata. Ca urmare, Mantuitorul i-a zis acestuia: „Du-te, fie tie dupa cum ai crezut. Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela“.

Vedem, asadar, ca Mantuitorul Iisus Hristos, prin cuvantul vindecator, mantuitor, ridicator, datator de viata si de sanatate, a vindecat pe servitorul sutasului. Vedem ca El pretuieste milostivirea, smerenia si multa credinta a sutasului si-i rasplateste aceste virtuti cu bucuria vindecarii: bucuria vindecarii celui bolnav si bucuria celui care s-a rugat pentru cel bolnav.

Rugaciunea pentru altii poate fi vindecatoare

Evanghelia acestei duminici ne mai invata inca ceva deosebit de folositor: importanta rugaciunii pentru altii, mai ales cand oamenii sunt atat de bolnavi incat nu se mai pot deplasa, nu mai pot vorbi, nu mai pot exprima nici suferinta lor profunda, coplesitoare, si nu se mai pot ruga nici pentru ei insisi. Din dragoste pentru semenii lor, oamenii cu adevarat credinciosi se fac glasul suferintei celor care nu o mai pot exprima si interpretii cererii oamenilor care doresc sa fie vindecati. Ei devin rugatori nu doar pentru sanatatea proprie, ci si rugatori sau mijlocitori pentru sanatatea si mantuirea altora.

Biserica invata mult de la acest sutas si de la altii asemenea lui, si anume sa nu ne rugam doar pentru noi insine, ci pentru toti bolnavii, pentru toti cei suferinzi, pentru cei care stiu sau nu mai stiu sa se roage, pentru cei care pot sau nu mai pot sa se roage, pentru cei care pot sa se apropie de Mantuitorul Hristos venind la biserica sau pentru cei care nu mai pot sa vina la biserica, ci zac in pat, fie in propria casa, fie in spital, fie in case de batrani.

Rugaciunea pentru altii poate fi vindecatoare si mantuitoare, de aceea, Biserica se roaga pentru bolnavi prin Taina Sfantului Maslu, prin rugaciunile din timpul Liturghiei, printr-o multime de ectenii prin care se cere lui Dumnezeu sa daruiasca sanatate si mantuire tuturor oamenilor. Noi, crestinii, urmatorii Evangheliei lui Hristos, invatam din bunatatea si smerenia sutasului. Evanghelia ne indeamna sa inmultim rugaciunea pentru cei bolnavi, pentru cei suferinzi, sa vizitam pe cei care nu se mai pot deplasa, sa le alinam suferinta prin prezenta noastra iubitoare si rugatoare, milostiva si ajutatoare. Chiar si atunci cand nu putem face rugaciuni atat de puternice incat sa vindecam pe cineva imediat, totusi alinam suferinta prin vizitarea bolnavilor, printr-un cuvant de mangaiere, printr-un cuvant de intarire, de incurajare. Foarte adesea, la un bolnav, suferinta singuratatii se adauga suferintei provocate de boala.

Cum folosim cuvintele?

Cuvantul omului este, intr-o anumita masura, vindecator de boli sufletesti, chiar daca nu poate totdeauna sa fie si vindecator al bolilor trupesti. Sunt oameni care se afla in boala deznadejdii, iar pentru ca nu este nimeni langa ei sa le spuna un cuvant de incurajare, mor inainte de vreme, de intristare prea multa. Altii si-au pus capat zilelor pentru ca in clipe de deznadejde si singuratate nu au primit un cuvant intaritor care sa le schimbe starea de tulburare a sufletului intr-una de speranta si lumina.

Cuvantul poate rani sau poate vindeca sufletul. Un cuvant greu spus cuiva il raneste sufleteste. Sunt o multime de oameni care au fost raniti sufleteste in copilarie, in tinerete sau in vreme de incercare, iar rana aceasta se vindeca foarte greu, mai ales daca cel care a ranit pe cineva nu-si cere iertare si nu-si schimba atitudinea fata de cel pe care l-a intristat.

Un cuvant bun de incurajare, un cuvant de imbarbatare, un cuvant de pretuire adresat celui care a fost umilit sau ranit sufleteste poate sa schimbe starea sufleteasca a omului. Noi trebuie sa ne gandim nu doar la bolnavii din pat care nu se pot misca, ci sa ne gandim si la modul cum folosim cuvintele: ranim sau vindecam cu ele? Umilim sau pretuim, daramam sau ridicam sufleteste pe semenii nostri?

Evanghelia duminicii a patra dupa Rusalii ne cheama sa folosim cuvantul doar pentru a vindeca, pentru a ridica, pentru a intari comuniunea oamenilor cu Dumnezeu si intreolalta, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin.

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sursa: ziarullumina.ro