Predica la Sfintii Imparati Constantin si Elena

In ziua de pomenire si de sarbatorire a Sfantului Imparat Constantin si a maicii sale Elena, cuvantul pe care il so­cotesc cel mai potrivit pentru aceasta praznuire, avand in vedere ca de numele Sfantului Constantin se leaga libertatea crestinilor, cred ca este cuvantul acesta pe care l‑am pus in fruntea cuvantarii mele, si anume: "Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenicii Mei si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi". Este vorba de libertatea morala. Este vorba de libertatea pe care o poate avea cineva cand nu mai este rob pacatului. Intelegem aceasta si din faptul ca, auzind cuvintele Mantuitorului, cei care au fost atunci de fata au zis: "Noi suntem fiii lui Avraam si niciodata nu am fost cuiva robi. Cum zici Tu ca: Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi?" Si a zis Domnul Hristos: "Cel ce savarseste pacatul rob este pacatului“. Asa ca libertatea adevarata nu este numai libertatea pe care o are omul atunci cand poate sa se manifeste asa cum isi doreste, ci libertatea adevarata o are acela care nu mai pacatuieste.

 

Exista aceasta posibilitate pentru ca Sfantul Evanghelist Ioan, in Epistola I Soborniceasca, spune ca "Cel nascut din Dumnezeu nu mai pacatuieste“, nu mai face pacate. Cand ajunge cineva la aceasta libertate, ajunge la libertatea adevarata si cine ajunge la libertatea adevarata este cu adevarat liber. E bine sa ne gandim la aceasta mai ales atunci cand pomenim pe Sfantul Constantin care a dat libertate crestinismului. Fara indoiala ca era necesara si aceasta libertate si e bine ca s‑a ajuns la libertatea crestinilor, libertate de manifestare. Sa nu uitam niciodata ca nu asta este adevarata libertate, desi si asta poate fi numita libertate, dar in sens social. Adevarata libertate este atunci cand nu mai poti face rau din pricina bunatatii pe care o porti in suflet. In Pateric se spune despre un parinte, ca din multa bunatate nu mai stia ce e rautatea. Nu numai ca nu mai facea ceva rau, dar chiar nu mai putea presupune rautate la cei din jurul sau, nu isi mai inchipuia posibilitatea ca cineva sa fie rau. Asadar cel dintai gand pe care trebuie sa‑l avem in legatura cu libertatea crestinismului este nu atat acela sa fim recunoscatori celui ce a dat libertate, ci sa fim straduitori ca noi insine sa fim liberi. 

 

Sfantul Constantin se stie ca a vazut o cruce pe cer si pe aceasta cruce era scris: "In acest semn vei invinge". Libertatea se castiga cu stradanie. Crestinismul este cu cruce. Oamenii se intreaba ce este crucea pe care zice Domnul Hristos ca trebuie sa o purtam fiecare dintre noi. De obicei, cand e vorba de cruce ne gandim la suferinta, pentru ca pe cruce erau rastigniti vinovatii cei mari. Asa ca, pana la urma libertatea trebuie sa vina cu cruce si atunci inseamna ca crucea nu este numai partea de suferinta pe care o poate avea cineva si care nu e absolut neceara, ci crucea este stradania de a se depasi pe sine. "Sa te depasesti si sa te daruiesti“, mi‑a spus mie candva duhovnicul de odinioara, parintele Serafim Popescu. Sa te depasesti. Adica sa nu fi multumit cu ceea ce ai realizat, sa doresti mai mult, sa cauti sa alergi inaintea ta ca sa fii cu adevarat liber si ca sa te realizezi prin stradania de a deveni ceea ce stii ca doreste Dumnezeu sa fie fiecare dintre noi. "In acest semn vei invinge". Intr‑adevar, crucea este semnul biruintei. Noi, de obicei, ne gandim la cruce ca la semnul suferintei. Şi este si semnul suferintei, este semnul suferintei din iubire, semnul suferintei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Patimirile Domnului Hristos sunt cuprinse simbolic in cruce. Cand privim crucea privim si suferinta Mantuitorului. Mantuitorul a vrut sa sufere pentru mantuirea noastra din iubirea pe care o avea catre Tatal, care L‑a trimis, si din iubirea pe care o are pentru oamenii care traiesc in aceasta lume, buni si rai deopotriva. Spunea parintele Arsenie Boca: "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu“. Nu poate sa iubeasca un sfant atat de mult pe Dumnezeu cat il iubeste Dumnezeu pe fiecare pacatos pe care il vrea mantuit, si de aceea a trimis pe Fiul Sau in lume "ca oricine care crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".

 

Suferinta este doar o parte a crucii. Crucea este si semnul biruintei. "Iata a venit prin cruce bucurie la toata lumea“, spunem noi intr‑o alcatuire de la sfintele slujbe. Asadar, crucea este deopotriva semn al iubirii lui Dumnezeu fata de om, de aceea se si spune, pe buna dreptate, ca crucea este Fata lui Dumnezeu indreptata spre oameni. Prea putin ne gandim noi la aceasta, desi in principal ar trebui sa ne gandim ca in cruce se arata iubirea lui Dumnezeu, iubirea care mantuieste, iubirea care ridica, iubirea care inalta, iubirea care sfinteste, iubirea care se revarsa, iubirea care ne invaluie din partea lui Dumnezeu si, in acelasi timp, iubirea noastra fata de Dumnezeu pentru ca la iubire nu exista un alt raspuns decat raspunsul prin iubire!

 

Sfantul Constantin a randuit, la dorinta mamei sale, sa fie cautata si crucea pe care S‑a rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Si au gasit‑o pe inaltimea Golgotei si s‑au bucurat si Sfanta Elena, mama lui, cand s‑a gasit aceasta cruce, si credinciosii din vremea aceea. Sfanta noastra Biserica, socotind bucuria Sfintei Elena, pomeneste aceasta bucurie pentru cei ce se casatoresc, la slujba cununiei, cand spune: "Da‑le lor, Doamne, bucuria pe care a avut‑o Sfanta Elena cand a gasit cinstita cruce“. Iarasi cruce, iarasi bucurie, iarasi iubire, iarasi mantuire, asadar, cruce si mantuire, mantuire si cruce, mantuire cu cruce, biruinta prin cruce, biruinta asupra raului prin cruce, biruinta asupra diavolului pentru ca zicem la sfintele slujbe si mai ales la Sfantul Maslu: "Doamne, arma asupra diavolului crucea Ta ai dat noua/ Ca se ingrozeste si se cutremura nesuferind a cauta spre puterea ei/ Ca pe morti ai sculat si moartea ai surpat/ Pentru aceasta ne inchinam ingroparii Tale si invierii“.

 

La toate acestea ne este gandul in ziua de pomenire a Sfantului Constantin care a dat libertate crestinismului. La toate acestea ne gandim cand pomenim pe Sfanta Elena care a avut bucuria de a gasi cinstita Cruce. Deci, mantuire, sarbatorire, cruce, sarbatorire, mantuire, iata niste ganduri pe care trebuie sa le avem la aceasta sarbatoare sfanta si binecuvantata de Dumnezeu, sfanta si pentru noi si binecuvantata de Dumnezeu si pentru noi.  Monahul poarta pe spate paramanul, de fapt duce crucea in spate. E un simbol! In orice caz, ceea ce ne intereseaza pe noi este faptul de a purta crucea sufletului, crucea vietii, de a primi partea de suferinta care ne este randuita si in special stradania de a ne depasi pe noi insine si de a ne darui prin iubire avand credinta lucratoare in iubire. Pentru ca zice Sfantul Apostol Pavel si scrie in Epistola catre galateni ca "In Iisus Hristos nici taierea imprejur nu pretuieste nimic, nici netaierea imprejur, ci credinta lucratoare in iubire“ si precizeaza in Epistola I catre Corinteni: "De as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii, daca nu am dragoste, nimic nu sunt“. Deci n‑am nici o valoare. Sa ne gandim la toate acestea si sa ne straduim sa ne purtam partea de suferinta daca avem si suferinta, sa ne straduim sa ne luam crucea in fiecare zi dupa cuvantul Domnului Hristos care zice: "Cel ce vrea sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa‑si ia crucea in fiecare zi si sa‑Mi urmeze Mie“. Cat priveste slujba pe care a alcatuit‑o Biserica pentru ziua de pomenire si de sarbatorire a Sfintilor Con­stantin si Elena o implinim in biserica dupa randuiala si avem incredintarea ca prin ea putem sa aducem si multumirea cuvenita Sfintilor Constantin si Elena. Doresc din toata inima ca toti sa avem in vedere iubirea lui Dumnezeu aratata in cruce, sa nu uitam niciodata ca si noi invingem prin cruce, sa ne straduim sa realizam si noi din partea noastra iubirea cu care trebuie sa raspundem iubirii lui Dumnezeu si sa ne rugam Sfintilor Constantin si Elena sa ne fie ajutatori intru a ne depasi pe noi insine si a avea intotdeauna acea bucurie pe care a avut‑o Sfanta Elena cand a gasit cinstita Cruce. Amin.

 

Parintele Arhimandrit Teofil Paraian,
Manastirea Sambata de Sus