Inaltarea Domnului

Inaltarea Domnului (numita in popor si Ispas) - este unul dintre cele douasprezece mari praznice imparatesti ale Bisericii Ortodoxe si se sarbatoreste intotdeauna  la patruzeci de zile dupa Inviere. Evanghelistul Luca relateaza momentul Inaltarii spunand ca au mers pana spre Betania, unde, Hristos ridicandu-si mainile i-a binecuvantat si cand ii binecuvanta S-a departat de la ei si S-a inaltat la cer (24, 49-52). Aflandu-se pe Muntele Maslinilor, inainte de Inaltare, Mantuitorul le-a vorbit despre propovaduirea Evangheliei Lui pana la marginea lumii si despre Imparatia Cerurilor. Apoi, in prezenta ingerilor si a Maicii Domnului,  un nor L-a ridicat din mijlocul lor si S-a inaltat cu trupul la cer, sezand de-a dreapta Tatalui. Ingerii, in chip de barbati, au vestit Apostolilor a doua venire a Mantuitorului in Slava Sa.  

 

Sarbatoarea Inaltarii Domnului este unul dintre cele mai vechi praznice crestine, atestat inca din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea, in opera Despre Sarbatoarea Pastilor. In perioada 380-385 pelerina apuseana Egeria aminteste de festivitatile din ziua a 40-a dupa Pasti. 

 

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. Totodata, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti, sarbatoarea Inaltarii Mantuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, drept sarbatoare nationala a poporului roman.