Teologia Invierii la Sfantul Maxim Marturisitorul

Calcand cu moartea pe moarte, Mantuitorul intra intr-un mod de existenta cu totul deosebit de acela pe care noi il traim in dimensiunile vietii pamantesti. Prin acest fapt El a deschis portile nemuririi pentru toti oamenii.

Invierea e o realitate noua, fiind opera exclusiva a lui Dumnezeu, expresie a aceleasi iubiri divine prin care lumea a fost creata din nimic. Fara indoiala numai Dumnezeu, autorul Creatiei, a putut sa restaureze faptura in starea primordiala si sa o ridice pe planul unei relatii cu El. Pentru Sf. Maxim, invierea reprezinta bunul suprem pe care ni l-a daruit Fiul lui Dumnezeu, care cuprinde atat dobandirea nemuririi, in sensul mantuirii din conditia pacatului si a stricaciunii cat si a indumnezeirii ca finalitate a fiintei create. Invierea Domnului, ne invata Sf. Maxim, nu poate fi atribuita unei puteri natural omenesti a Mantuitorului. Invierea e un act a vointei creatoare, asa cum reiese din aceasta afirmatie: "In Iisus Hristos, hotararea voii Sale proprii pentru bine a spalat rusinea comuna a stricaciunii intregii firi”.

Invierea si actul creatiei au o trasatura comuna; ele nu se datoresc unor cauze imanente si nu se pot intelege ca provenind din forte si imprejurari naturale antecedente. Creatia din nimic a insemnat un act prin care s-a produs ceva in afara de Dumnezeu, un subiect absolut nou, neavand un temei nici in firea lui Dumnezeu si nici in vreo posibilitate de a fi in afara de Dumnezeu.

Temeiul existentei fapturilor este cuvantul Creator al Tatalui Ceresc. Caderea fapturii in adancul propriului sau neant a adus cu sine necesitatea de a fi intemeiata din nou si definitiv pe aceeasi temelie a vointei divine prin care toate s-au facut. Sfantul Maxim exclude posibilitatea unui dualism intre creatie si rascumparare, pentru ca toate fapturile vin de la Dumnezeu si merg la Dumnezeu, toate sunt create in Hristos si rascumparate in Hristos. Luand natura omeneasca din sangiuirile Prea Curatei Maicii Sale si inaltand-o intru slava de-a dreapta Tatalui, Mantuitorul ne incredinteaza ca Dumnezeu exista nu numai in afara de lume, ci in chip negrait exista si inauntrul ei, iar lumea participa de pe acum la fericirea dumnezeiasca a vietii ce va sa fie. Invierea e un eveniment de o valoare universala si prin aceasta lumea, ca si omul, e transfigurata de slava cereasca, dobandind arvuna nemuririi. Hristos, zice Sfantul Maxim, "a dezvaluit insasi adancul cel mai dinlauntru al bunatatii parintesti si a aratat in Sine sfarsitul pentru care au primit fapturile inceputul existentei. Fiindca pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile si cele aflatoare inlauntrul veacurilor inceputul existentei si sfarsitul lui Hristos” (Raspunsuri catre Talasie, Intrebarea 60, Scolii, in "Filocalia”, vol 3, editie electronica, pagina 356).

Sursa: basilica.ro